training-ul

nu a iesit asa bine training-ul. adica eu credeam ca a fost ok. dar impresia celui de l-a cerut nu a fost la fel de buna.

ca lucruri negative:
- am inceput tarziu si am terminat devreme, cu pauze destule;
- nu am avut power-point-uri.

am mai facut training-uri in trecut. cu power-point-uri. dupa al doilea power-point, toti cei din sala erau in alta stratosfera. indiferent cat de interesat esti de prezentare, dupa o perioada iti scade capacitatea de concentrare si devii plictisit sa te uiti la niste poze pe un ecran. de regula la power pointuri cineva citeste si restul privesc in gol.

nu am facut power-point-uri. pt ca o prezentare de genul asta mi se pare degeaba. o faci ca sa fie facuta, nu ca sa transmiti o informatie.

am lucrat pe chestii concrete: bucata de cod de aici, e folosita aici, in felul asta; am avut un client care mi-a cerut asta, am implementat in felul urmator, in plus s-ar putea face asa...

la final chiar am implementat ceva pas cu pas: fac asta si vad ca nu am dreptul, dau dreptul dar nu se intampla nimic, adaug implementare si acum merge...

si am facut pauze. din acelasi motiv. intre o sedinta de training care dureaza un an si una care are pauze dar reuseste sa tina cat de cat treaz interesul celor prezenti, eu stiu pe care o prefer.


nu stiu, ma enerveaza ca acum mi-am pierdut increderea in mine legata de training-uri. adica daca Gigi ala a zis ca nu e ceea ce se astepta, ca trebuia mai organizat, mai teoretic, mai mult... are si el dreptul la opinia lui asa cum si eu am dreptul la opinia mea. si intr-o oarecare masura, mergea mai bine (daca nu imi crapa o prostie care s-a incapatanat sa ramana crapata pana am renuntat eu si am incercat altceva... era mai bine).

dar nu am facut prezentarea aia ca sa fie facuta. am facut-o ca sa transmit o cantitate de informatie. si acum am primit sfaturi cum ca data viitoare sa joc mai "safe", adica sa bifez chestii ca sa fie bifate si sa ies eu bine (expresia e "cover my ass" si pare la ordinea zilei, pt ca nu e prima data cand o aud) si ca asta e mai importanta ca rezultatul final.

nu m-am priceput niciodata sa accept critica din cauza ca mereu iau totul foarte personal. chiar si chestiile legate de munca. n-ar trebui. dar eu nu sunt personaj dintr-o carte in care fiecare capitol are o lectie moralizatoare la final :)

Little Women

si aici, ca si in Bucuresti, merg cu metroul spre munca. iar in momentele astea cand traversez orasul si nu trebuie sa fac altceva... citesc.

am terminat "Little Women" de Luisa May Alcott.

la un momentdat se facuse un top cu cele mai non-violente filme. si pe primul loc era filmul asta: "Miracolul de pe strada 34". asta pentru ca se lega de Mos Craciun, era o poveste cu si pentru copii, legata de perioada sarbatorilor, nu se batea nimeni, nu se injura...

romanul de care zic ar castiga acelasi titlu in categoria carti. cel putin prima parte (a fost publicata initial in doua volume: "Little Women" si "Good Wifes") e exemplu de beletristica cu 0 violenta. e un razboi mentionat dar e undeva departe, exista saracie dar e folosita ca element moralizator, exista rautate dar e copilareasca si la sfarsitul zilei toata lumea a invatat o lectie importanta.

mi-a adus aminte de primul volum din "La Medeleni". e aceeasi senzatie. acolo erau trei copii care mancau dulceata pe ascuns din gavanul bunicii. aici sunt 4 surori care cresc in paginile cartii.

da, stiu ca "La Medeleni" a fost dat ca lectura generala in scoala si din cauza asta multi l-au respins (inclusiv eu). dar dupa cativa ani, cand am zis sa ii dau o sansa... mi-a dat seama ca e un roman bun. adica trebuie sa fie bun daca la un momentdat am ingnorat complet linia de separarea intre o persoana fizica (in carne si oase), si un personaj imaginat intr-o carte... si am inceput sa fiu enervat/suparat/frustrat/invidios pe un personaj din carte.

cred ca trebuie sa treci de perioada copilariei ca sa poti sa apreciezi un roman bun despre maturizare. in scoala generala niciuna dintre cele doua carti nu ar fi facut vreun impact asupra mea. abia in facultate s-au legat de mine.

"Little Women" nu are cum sa fie apreciata de toata lumea. pentru ca e o carte prea blanda, prea calma, prea moralizatoare (totul are o lectie la final, si fiecare personaj devine mai bun, mai corect, mai "sfant" de la o pagina la alta). dar capitolul 6 mi s-a parut extraordinar. si pentru bucata asta... am iertat orice lucru negativ.

poker

n-am ce face si ma joc poker pe facebook.

am zis ca nu ma joc Farmville... eh, nici asta nu e departe.
da' aici macar joc contra altor oameni.

imi aduc aminte de jocurile de poker la care mai participam in Bucuresti, in week-end: acasa la unul din participanti (cand veneau la mine mereu auzeam plangeri cum ca stau la capatul Bucurestiului, ca nu mai vin niciodata pana acolo), cu taxa de intrare in joc de cativa RON (pizza comandata, berea de la magazinul de jos si taxiul de intoarcere erau adevaratele cheltuiele, nu taxa de intrare) si cu mers in club dupa (aia care mai aveau chef).

asta pe facebook e cam infantil. adica au bagat tot felul de prostiute prin el. de exemplu din cand in cand primesti niste premii (daca castigi o mana mai buna, daca participi la un joc mai interesant) gen jucarii. si daca gasesti toata seria... nu stiu ce se intampla, ca nu am ajuns pana acolo.

nu prea are farmec. de fapt nu prea are farmec ca nu stiu oamenii contra carora joc. una e sa il stii pe cel din fata ta si sa incerci sa iti dai seama daca blufeaza sau nu si alta e sa aplici rationament probabilistic chior.

postul asta il trec la "nu e numai lapte si miere". imi lipsesc jocurile de poker. alea la care castigam. sau la care ieseam pe doi (joc foarte "safe", fac destul de rar "all in"). de fapt cred ca imi lipsesc si alea in care ieseam printre primii din joc. si trusa de poker primita cadou de ziua mea e in Bucuresti.

in week-end am vazut o trusa la vanzare, cu vreo 25 de euro. deci nu trusa ar fi problema. ci sa gasesc niste oameni pe care sa ii cunosc ca sa imi placa sa joc poker cu ei. aici, in Paris :)

Londra

am ajuns seara, am iesit la o portie de "fish and chips" si o bere cu alti consultanti romani din Londra (nu zic cine, ca au fost si "teroristi"/"obsoliti" sau care le mai e numele mai nou :) ), am bajbait dupa hotel... si gata ziua de marti in Londra.

miercuri a inceput bine, cu o alarma de incendiu exact cand voiam sa pornim training-ul. n-a fost vina noastra. cred. adica nu ne-a arestat nimeni. desi eram trei romani si un arab in sedinta de training. si am venit toti in sala de training, ne-am lasat gentile si am iesit la o gura de aer. asa ca atunci cand a inceput sa sune alarma ne gandeam ca poate aia au vazut ca niste straini au venit, au lasat niste genti neidentificate in sala si au plecat...

am terminat pe la 16 si ceva si am mai dat avut o ora si un pic de plimbat prin Londra inainte sa ma indrept spre gara.

mi-a placut orasul. cred ca ma mai duc :)

metroul e mai rau ca in Paris (mai incurcat, mai aglomerat), am vazut mai multi ciudati ca aici (coafuri din alea punk, imbracaminte cu "personalitate"), dar accentul ala britanic face toti banii, si stiu mai bine engleza ca franceza... imi e mai usor.

facebook

am cedat intr-un final si mi-am facut cont pe facebook.
cred ca eram singurul care nu avea cont acolo.

dupa cateva invitatii de la diferite persoane, dupa ce nu-mi mergeau niste link-uri pentru ca trebuia sa fiu logat si dupa ce mai toata lumea imi zicea "tataie" pentru ca am ramas in urma cu tehnologia... mi-am facut cont azi.

trebuie sa il inchid pe ala de pe "hi5" (aceeasi poveste si acolo, l-am facut sub presiune, nu mai am nevoie de el, oricum intram acolo odata la cateva luni, era totusi bun ca iti zicea cu cateva zile inainte cand e ziua prietenilor).

si trebuie sa il actualizez pe ala de pe "linked in". ca asta are mai multa legatura cu serviciul.

la twitter trag linia! si mai trag una la cules fructe sau crescut gaini pe facebook. :)

deci cine are cont pe facebook si nu are ce face, sa ma adauge si pe mine. ca eu inca incerc sa imi dau seama cum.

londra

marti dupa-masa plec spre Londra si miercuri seara ma intorc.
ma duc sa fac un pic de training unor colegi din aceeasi firma dar angajati la biroul de acolo. si culmea e ca am fost coleg cu unul din cei doi la biroul din Bucuresti :)

nu o sa am timp sa fac nimic, ca turist, pt ca ma duc si ma intorc in 24 de ore (iau trenul, in doua ore si cateva minute ajung din Paris in Londra). probabil o sa vad doar trenul, metroul, hotelul si biroul. dar e prima data cand o sa fiu acolo. si abia astept.

maine trebuie sa ma pregatesc pentru training. nu stiu cum o sa inghesui intr-o zi de training ce ar trebui sa povestesc, da' incercam... daca nu terminam, nu au decat sa ma mai cheme odata :)

BD

din intamplare am dat peste o strada mai ciudata. mergeam eu asa linistit prin oras si am vazut un semn nou de circulatie:

si pe urma peste asta:

imi sunau cunoscute... prima era clar din "Asterix" si chiar am folosit-o de cateva ori sub forma de "ils sont fous ces ..." si inlocuit punctele de suspensie cu orice natie ma oftica in momentul ala... da' ce cautau asa pe strada?

plus ca mai erau cateva:

toate sunt replici din benzi desenate.

primele doua sunt din "Asterix":

a treia e din "Lucky Luke":

iar ultima e din "Iznogoud":

e vorba de strada cu numele creatorului celor trei benzi desenate. iar ideea mi se pare potrivita. pentru ca un om care a creat personajele de mai sus... merita sarbatorit intr-un mod mai neconventional:

reclama la...

o reclama amuzanta:

cum pierdeau oamenii vremea inainte de youtube? :)
sau youtube doar a dus activitatea asta la un cu totul alt nivel...

ploaie

azi a plouat toata ziua. strazile sunt pustii si totul e mohorat...

nepotul meu, Matei

si cand te gandesti ca acum un an jumate era atata:

a crescut, si te cam doare spatele daca il tii mult in brate. noroc ca ii place sa mearga pe jos (trebuie doar sa il opresti sa nu fuga dupa porumbei):

sora mea e Ma (de la mama), cumnatul meu e Ta (de la tata), mama e Me (de la mamaie) si eu sunt Tin... de la Catalin. zice si forma lunga (mama, tata, Tin-Tin) daca e bine dispus :)

lustruit

in poza de mai jos, piciorul lui Iisus are alta culoare decat restul corpului.
asta pentru ca unii turisti cred ca aduce noroc sa ii atingi piciorul si zona aceea este lustruita de mainile lor:

aceeasi logica se aplica si la statuia Julietei din Verona, doar ca in alta zona :)

Milano

poze tot din week-end-ul care a trecut, dar din Milano.
a fost o vreme urata, nu prea era buna de plimbat.

eu am avut autocar Paris-Milano si Milano-Paris (din Milano am mers cu trenul pana in Verona, pentru ca nu am gasit autocar direct Paris-Verona in zilele cand cautam eu).

Domul din Milano:

nici de data asta nu am reusit sa ma sui pe acoperisul lui, poate a treia oara o sa fie cu noroc. vremea nu te imbia la plimbat, nu am avut prea mult timp la dispozitie si nici nu am gasit din prima invarteala unde trebuie sa ma duc ca sa cumpar bilet.

Galeria Vittorio Emanuele:

un ansamblu de cladiri cu arhitectura clasica in care se gasesc magazine si restaurante moderne. un fel de mall, dar cu ceva clasa.

a fost un week-end obositor. am plecat vineri seara direct de la munca si traseul meu a fost asa:
- cu metroul prin Paris, de la munca pana la autogara;
- cu autocarul din Paris pana la Milano;
- cu metroul prin Milano, de la autogara la gara;
- cu trenul din Milano pana in Verona;
- cu autobuzul din Verona pana in Ca' di David
- pe jos din Ca' di David pana in Marchesino (care e un orasel la periferia orasului Verona).
am ajuns sambata dimineata, pe la 11 acasa la sora mea.

si drumul inapoi a fost la fel de lung. am ajuns in Paris luni dimineata la 7, am facut un dus, am dormit doua ore si am plecat spre munca.

dar a meritat. si in plus am vazut ca sunt ok si ca nu imi displace genul asta de plimbare (cu rucsacul in spate, fara transport cu avionul).

intrebari pentru luna

J’ai demandé à la lune
Si tu voulais encore de moi
Elle m’a dit "j’ai pas l’habitude
De m’occuper des cas comme ça"


melodia e aici:

Indochine - J'ai demande a la lune

(am schimbat postul de radio, asta nou e mai spre genul classic/gold)

in ton cu Verona

un dans special din sezonul 6 SYTYCD (bine, nu e chiar poveste de dragoste, pentru ca el personifica un viciu si ea incearca sa scape de el):

in cele mai multe emisiuni de tip concurs, exista un castigator si restul sunt pierzatori. in SYTYCD toti concurentii ies in castig, indiferent cand sunt eliminati din competitie. pentru ca fiecare emisiune e o lectie, e o provocare sa iasa din zona lor de confort si sa incerce altceva.

dansul e pe stiluri: hip-hop, latino, contemporan, ...
iar in emisiunea de care zic poti sa vezi un dansator de hip-hop dansand extraordinar hip-hop dar poti sa vezi un om care a facut toata viata balet/dans contemporan... dansand extraordinar hip-hop.

de exemplu (tot cei doi de mai sus, dar alt stil):

Verona

Verona era pregatita pentru 14 Februarie (ziua indragostitilor). adica ea deja primea o gramada de turisti pe baza povestii de dragoste dintre Romeo si Julieta, acuma era momentul sa dea tot ce e mai bun pentru a ii atrage.

nu am stat mult, a fost mai mult o fuga. am apucat doar sa fac cateva poze cu orasul.

pe la Julieta nu am mai trecut pentru ca nu pleaca nicaieri si a ramas ca ne vedem data viitoare. :)

in poza de mai jos e piata Erbe. Pusesera un covor rosu, in forma de inima, si de jur imprejur tarabe.

majoritatea pozelor au fost facute din turnul Lamberti. e cel colorat in rosu din poza de mai jos. si de sus (poti sa urci pe trepte, vreo 238) se vede bine tot orasul.