mama in stil chinez

citesc de ceva vreme blogul scriitoarei Nancy Kress (scrie sf bunicel, ceva premii Hugo/Nebula la activ).

in postul catre care am pus link e vorba despre un stil de a fi mama si anume stilul chinezesc. postul e interesant si  vreau sa adaug cateva chestii la ce e spus acolo (care nu prea au sens daca nu e citit postul respectiv inainte).

1. daca iti cresti copilul sub niste reguli foarte stricte, e foarte usor sa piezi din vedere scopul final.

scopul final ar trebui sa fie "vreau sa am un copil fericit". si se poate pierde in fata lui "vreau sa fiu eu fericit, ca parinte, de copilul meu". adica sa nu cred ca ai garantia ca din acel copil va creste un om care sa poata face diferenta intre a munci in viata pentru a te multumi pe tine ca parinte si a munci in viata pentru a se multumi pe sine.

daca cei mai importanti ani din viata (anii cand te formezi si iti construiesti personalitatea) tu esti educat sa faci tot posibilul ca sa iti multumesti parintele, poti sa faci trecerea spre independenta? poti sa faci o schimbare atat de mare incat sa iti reorganizezi complet universul (inainte, in centrul lui erau parintii si acum trebuie sa te pui pe tine).

nu ma refer la egoism, la pus pe sine pe primul loc, ci pur si simplu la etapa normala de maturizare cand spui "sunt in masura sa iau decizii bune pentru mine", cand nu mai faci lucruri pentru ca parintii le considera bune pentru tine ci le faci pentru ca le consideri tu bune pentru tine.

2. perfectiunea e supra-evaluata. daca iti cresti copilul sa fie multumit doar de perfectiune, o sa fie un om foarte frustrat. pentru ca lumea nu e perfecta, nimeni nu e perfect, sunt mult mai multe lucruri imperfecte in lume decat ce percepi tu ca perfect... si daca nu esti in stare sa treci peste asta, o sa iti petreci mult timp intr-o stare continua de nemultumire.

3. pana la urma care e metoda prin care decidem ca un copil a crescut "bine" intr-un om? ca a ajuns sa cante pe nustiuce scena? ca a avut rezultate foarte bune in scoala?

astea nu mi se par metode bune de a judeca cat de fericit e un om. poate si in lumina filmului "Black Swan". dar oricum nu asa iti dai seama ca un om e fericit sau nu.

nu prea imi dau seama cum ai putea sa judeci. tot ce imi vine acum in minte e "daca vrea sa aiba la randul lui copii". asta pentru ca pentru a deveni parinte nu e nevoie de cine stie ce (cateva minute, se poate intampla si din accident, ...). dar odata ce esti parinte, sa cresti acel copil, sa il indrumi in viata, sa ii dai tot ce poti tu ca sa ii fie mai bine, si sa il ajuti sa ajunga in acel moment al vietii cand poate deveni la randul sau parinte... asta mi se pare o realizare.

poate de asta bunicii mi se par mai fericiti decat parintii. parintii sunt la inceput de drum. pe cand bunicii tocmai au primit confirmare faptului ca au facut o treaba buna.

poze de la parada

nu mai am spatiu la Picasa unde sa imi incarc pozele asa ca azi am platit 5 dolari (o suma acceptabila) ca sa mai primesc 20G timp de un an (daca si mie mi se pare suma ok, eu fiind zgarcitul zgarcitilor :) inseamna ca nu e mult).

duminica am invatat ca e bine sa te asezi la inceputul unei defilari. pentru ca la inceput au oamenii cea mai mare energie, atunci chiar zambesc si se misca si le place ideea. dupa vreo ora si jumate de mers in coloana, dansat, strigat "Bonne Annee!" si iar mers in coloana... nu prea mai sunt la fel de entuziasmati.

aici abia incepeau sa se aseze in coloana:

au fost multe formatii compuse din tobe si alte instrumente de batut/lovit. dar le iesea bine, se auzea cum trebuie si exista un ritm pe care sa te misti. in filmuletul de l-am pus duminica seara chiar se vedea ca aveau o melodie.

daca va uitati cu atentie, in partea din stanga a fotografiei e un chinez get-beget!

ea era in fruntea paradei.

pocnitori cat cuprinde.

costume care de care mai variate. as putea sa jur ca aia de au fost sambata la "Paris Manga" lucrau cu jumatate de norma si la parada asta :)

calutii astia chiar pareau reali.

un car alegoric plin cu fete frumoase. faceau reclama la un magazin da' nu cred ca a retinut cineva numele magazinului.

langa mine era un chinez care se entuziasma de mama-focului: striga, aplauda, batea din picioare (era de inteles, ca doar sarbatorea revelionul). el mi-a zis ca daca dragonul e lung, inseamna ca anul care incepe o sa fie un an bun. cu cat e mai lung, cu atata mai bun o sa fie anul. si a fost multumit de cat de lungi sunt dragonii de la defilare. deci stati linistiti, am aflat din surse sigure, 2011 o sa fie un an bun.

e o tehnica pentru miscat dragonii astia. trebuie sa te sincronizezi cu echipa. adica sa faceti in asa fel incat sa se onduleze si sa dea impresia de miscare in zbor. e mai greu decat pare.

pentru ingineri, capul dragonului trebuie sa urmeze o unda sinusoidala iar urmatoarele noduri, in ordine, sa fie defazate cu pi/4 :)

lung, da?

mai erau si animalele astea. carora eu tot dragoni le ziceam. dar nu stiu daca asta e denumirea. costumul e purtat de doua persoane: unul norocos, care e capul... si unul mai putin norocos, care e fundul.

imi inchipui ca nu vrea nimeni sa fie fundul. adica intai primesti vestea ca o sa faci parte din parada (daaaaaaaaaaa!!!!) dupa care afli ca o sa fii fundul la un dragon roz (nuuuuuuuuu!!!!!!). deci oameni astia merita tot respectul pentru efort :)

erau diferite asociatii, scoli sau grupuri. si fiecare avea cate o pancarda cu de unde e, ce face, ce vrea... (banuiesc, pentru ca de fapt scria in chineza pe ele... si expresia "parca scrie in chineza" nu e degeaba...). dupa asta urmau cei care defilau, fiecare grup avand cate o element de efect. dragonul asta a fost incredibil.

aici eram deja spre final, dupa ce au mers cateva intersectii si acum se intorceau spre locul initial de unde au pornit. mai toti obosisera...

a inceput anul iepurelui. astia sunt iepuri. :)

cea mai buna defilare de an nou chinezesc pe care am vazut-o in Paris :)