am fost racit cam toata saptamana, cu un apogeu miercuri.
la munca, ba ies chestii... ba nu ies.
cand ies, e de bine. pentru ca simti ca participi la ceva, ca pui si tu o caramida la ce se construieste, ca faci si tu o diferenta.
cand nu ies, e de rau. si uneori e de foarte rau.
pana acum am lucrat 2 zile pe saptamana pentru un client (restul de 3 zile lucram pentru un alt client, sau faceam task-uri independente). si de saptamana viitoare, pentru toata luna martie, o sa lucrez numai pentru el. adica 5 zile pe saptamana. asta e de bine. una la mana ar fi ca daca ai un singur client, nu trebuie sa te mai imparti in mai multe locuri, si sa faci mai multe lucruri in paralel. a doua ar fi ca e ca semn ca fac treaba buna. adica daca nu ma descurcam, nu ma chemau mai mult, ramaneam tot la 2 zile din 5. daca ma cheama 5 din 5 inseamna ca au incredere in mine. nu stiu, zic si eu. nu-mi stricati fantezia :)
da' in acelasi timp, e si de rau. pentru ca ma omoara cu zile clientul asta. la finalul zilei sunt leguma. nu mai am energie sa fac nimic altceva. pentru ca au atatea probleme si atatea intrebari si atatea lucruri de rezolvat... ca nu mai apuci sa respiri. si cand ai una din zilele alea in care nu mai merge nimic in jurul tau (nici alea de mergeau inainte si le verificasei ca merg si ai zis "da, merg, e ok sa le dam clientului")... iti vine sa te dai cu capul de birou. si in plus nici nu poti sa bati pe nimeni (desi ai vrea).
in Bruxel a fost bine. am vizitat, am vorbit, am iesit in bar. nu neaparat in ordinea asta. habar nu aveam in ce bar sa iesim... pentru ca nu stiam ce optiuni sunt. asa ca am aplicat vechea tactica "mergi in centru, gaseste un grup de tineri si urmareste-i pana intra intr-un local". ne-a mers din prima, ne-au dus exact unde trebuie. si nici nu cred ca s-au prins ca sunt urmariti.
nu stiu de ce, dar am impresia ca o sa inceapa o saptamana si mai grea.
statuia asta de mai jos e "Manneken Pis" si e simbolul orasului. din cand in cand il mai imbraca, acum era in costum din cap pana in picioare, ca nu se mai vede nimic din el.
No comments:
Post a Comment