maratonul Parisului 2011

maine (10 aprilie) e maratonul Parisului.

o sa ma duc si eu... sa fac niste poze :)

poate o sa fie si maratonisti romani. sau mai repede maratoniste. ca baietii nu prea se remarcau. mai mult fetele (Lidia Simon, Nicoleta Dita, ...). daca le vad, fac galerie!

la banca unde lucrez e un tip care a alergat maratonul de 14 ori pana acum. si imi povestea cum exista o intreaga teorie pentru ziua concursului, cu trezit la ora 5 dimineata ca sa mananci paste, cum trebuie sa te duci devreme la start ca sa apuci loc in fata si sa nu fii prins in "trafic jam", cum trebuie sa te alimentezi pe drum...

ah, si cica varsta optima pentru un maratonist e dupa 30 de ani. chiar 35. deci nu e prea tarziu pentru mine. daca reusesc sa dau jos lenea asta de pe mine si sa pun mana sa alerg :)

arta noua si veche

in prima duminica din luna este intrarea gratis la muzeele de stat. de regula este foarte multa lume atunci asa ca ce castigi financiar, cam pierzi in calitate.

astazi a fost prima duminica din aprilie si am zis sa ma duc la Muzeul d'Orsay. nu am mai fost pana acum si am auzit de la mai multe persoane ca e frumos si merita vazut.

in interior nu aveai voie sa faci poze. asta a fost pacat pentru ca am vazut destule lucruri care mi-au placut - am stat aproape doua ore.

e mult mai mic decat Louvre dar asta e bine, pentru ca poti sa il vezi pe tot intr-o singura zi fara sa te simti pierdut in interior. si are o gramada de lucrari cunoscute pe care le recunosti chiar daca nu esti un amator de picturi sau sculpturi.

printre picturi era si pictura asta: Jean-Francois Millet - The gleaners

si mi-am adus aminte ca vazusem pe net o imagine cu pictura transformata:

mi-a placut ideea ca asa cum in muzica poti sa iei o opera clasica si sa o aduci in prezent, poti sa faci asta si in pictura. si fiecare dintre cele doua opere vine cu mesajul ei.

muzeul pentru "geeks"

am fost intr-un alt fel de muzeu. un muzeu dedicat filmelor sf :)
cunosteam tot de pe acolo. bine, asta nu e neaparat o calitate...
da' am acceptat de mult ca sunt un "geek", nu ma mai agit :)

handicap

eram in Carefour, la coada. si in fata mea era un semn care zicea ca trebuie sa vorbesc clar si sa o privesc in fata pe vanzatoare cand vorbesc. pentru ca e surda.

mi se pare extraordinar cand vad oameni care trec prin viata tarand dupa ei un handicap si care reusesc totusi sa se descurce. sa invinga handicapul.

oamenii aia fac mai mult decat fac eu. si in fata vanzatoarei care nu auzea... am inceput sa zambesc. pentru ca imi plac oamenii care nu se dau batuti.

Adele - Someone like you

am avut o perioada in care am fost obsedat de melodia asta:
Adele - Someone like you

Muzica pop ramane muzica pop si multa lume o sa se uite de sus la ea si o sa strambe din nas.
Dar e muzica pop la pian, si e live si poti sa faci lucruri extraordinare si in muzica pop. de fapt poti sa fii extraordinar in orice domeniu, indiferent cat de ciudat pare domeniul. de exemplu mie mi se pare idiot "curling"-ul. dar e sport olimpic, si sunt echipe care concureaza si unii sunt mai buni decat altii, si aia de sunt campioni olimpici sunt campioni olimpici. deci cei mai buni de pe glob. deci extraordinari.

revenind, melodia mi se pare extraordinara.
O stiam pe Adele de la "Hometown glory" si de la "Chasing pavements" (albumul precedent). Iar albumul nou a venit si mai puternic.

ce zice prezentatorul ala e bine: sunt oameni care pot sa te faca sa retraiesti un moment din viata ta, fara sa te cunoasca. si daca ai o voce ca ea, un pian si o melodie buna, nu ai nevoie de nimic altceva.

iar melodia in sine... interpretarea e reala, cei din sala chiar intra in atmosfera si la refren cred ca raman un pic socat de ce poate sa faca Adele pentru ca reactioneaza cu intarziere.

Nevermind, I'll find someone like you, 
I wish nothing but the best for you, too, 
Don't forget me, I beg...


dupa cum ziceam, am fost obsedat o vreme de melodia asta. 
si mai imi place si Adele - Rumor has it
dar despre asta in episodul urmator :)

branza

daca m-am potolit cu fructele, am zis sa incerc altceva :)
(da, ma cam plictisesc pe aici, de asta imi place cand vin lumea in vizita prin Paris)

am zis sa incerc diferite tipuri de branza.
de la stanga la dreapta si de sus in jos: brie, blue, camembert, coulommiers

fiind asa multa, nu am terminat-o odata pe toata. asa ca ce a ramas, am pus in frigider.

normal ca a mirosit frigiderul meu ca... nu cred ca exista termen de comparatie.
ca si cum a murit ceva extraterestru acolo. in toamna lui 2009. si inainte sa moara, purtase aceleasi sosete timp de cateva saptamani.

devenise periculos sa deschizi usa de la frigider. o data pe zi, iei tot ce ai nevoie si daca nu apuci.... ghinion, stai pana maine.

pe mine ma tot fascineaza o intrebare: cum iti dai seama ca branza mucegaita s-a stricat. adica deja e mucegaita. deja e verde. deja miroase urat. deja e cremoasa asa... ce poate sa fie mai rau de atat? :)

si am hotarat ca atunci cand e mai mult verde (mucegai) decat alb (branza)... inseamna ca mai e buna cel mult o luna.

ca gust sunt... interesante.
(da, asta spui despre ceva cand nu vrei sa spui ca nu ti-a placut. "a fost interesant" :) )
nu cred ca ma descurc sa le identific. adica au gusturi diferite, dar nu as stii care e "coulommiers" sau "camembert".

oricum am zis ca ma opresc cu experimentele o vreme. revin la lucruri cunoscute.

pitaya

dupa experimentul cu lychee, am zis sa mai incerc un fruct exotic.
am luat un pitaya.

de fapt atunci cand l-am luat nu stiam ce e. sau cum se mananca. l-am luat de pe strada, de la un vanzator ambulant, si acasa, in lipsa de alte idei mai inteligente, l-am taiat in doua. am nimerit, pentru ca aparent asa se face.

nu mi-a placut. dar cred ca era stricat ala de l-am luat... era asa, mai moale, si parca fusese lovit fructul si incepuse sa se strice.

m-am potolit cu fructele exotice pentru o vreme.

cica creste in cactusi. si i se mai spune si "fructul dragon". greu sa afli mai multe despre el cand nu stii nici macar ce sa cauti pe internet. noroc ca vreo cateva zile mai tarziu am fost in carrefour si la standul de fructe exotice era si el - asa am vazut cum il cheama.